luni, 17 ianuarie 2011

poveste amerindiana

Se spune ca, intr-o padure, izbucnise un incendiu devastator si o pasare Colibri tot aducea apa in cioc, ca sa stinga focul. Toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasarea Colibri continua, insa, sa care apa cu ciocul.

Un tigru, constient de zadarnicia demersului, ii atrase atentia: „Esti nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens, cu stropul de apa pe care-l aduci tu?”

Pasarea Colibri ii raspunse: „Eu imi fac partea mea...”

marți, 11 ianuarie 2011

film bun: Omul de pe Pamant

http://www.990.ro/player-filme-571-The-man-from-Earth-Omul-de-pe-Pamant-online.html

vineri, 17 decembrie 2010

sarbatori fericite tuturor

http://www.jacquielawson.com/viewcard.asp?code=2007134554829&source=jl999

miercuri, 17 noiembrie 2010

poezie

pana la doi-trei ani, ingerul tau
de Ioan Es. Pop

până la doi-trei ani, îngerul tău
șade în apropierea ta.
sunteți cam de aceeași greutate.
îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă,

el, care e energie pură, se înalță puțin,
iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus,
îl pierd din vedere. auzul tău, care se
îngroașă, nu-l mai poate auzi.

la cinci ani, ești deja fiul
părinților tăi de carne,
ai coborât în lumea lor,
privirea ta, care încă e un organ
mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși,

dar nu pentru mult timp, pentru că la zece
l-ai uitat, la doisprezece
toate simțurile ți s-au îngroșat,
la treisprezece s-au mutat în pântece,
iar la paisprezece sub buric.

acum ești pe de-a-ntregul al părinților tăi,
te tulburi și râvnești la ce râvnesc și ei,
urăști ce urăsc ei și, în curând,
nimic nu te mai oprește să le repeți greșelile,

de atâta-nvolburare a simțurilor de jos
nu bagi de seamă alți douăzeci de ani
că mica fereastră din moalele capului
s-a-nchis, iar obloanele s-au tras.

acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri.
și în timp ce carnea crește
tot mai groasă și mai grea,
înveți să te vaiți de carne bolnavă –
ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta
avea loc în pat, lângă tine.

nu, încă n-a urcat atât de mult
încât să nu-l poți vedea chiar deloc,
dar ochiul tău nu se mai ostenește să vadă
nici măcar lucrurile grele din apropiere.

cântărești acum o sumedenie de oase
și de cărnuri singure.
simțurile dulci ți s-au închis.
în locul lor te lupți să îți salvezi
carnea cea grea și oasele opace.
nu mai crezi decât în istorie.
iar istoria vorbește doar de cei ce dispar.

vineri, 29 octombrie 2010

fabrica de vise

http://www.solaas.com.ar/dreamlines/

eu am incercat numai cu cuvinte in limba engleza
interesant, nu?

vineri, 22 octombrie 2010