am ajuns aici intamplator... sapand in spatiul internautic
simt nevoia sa imi justific numele de magister ludii (pentru cei care au citit "jocul cu margele de sticla" va fi mult mai limpede)
avem nevoie de joc. asta cred eu. suntem crispati, incrancenati, cu sprancenele incruntate
alergam dupa diverse obiective, majoritatea din lumea materiala....bani, case, masini, gadgeturi.
si uitam. uitam ceva esential. joaca.
nu, nu e numai apanajul copiilor; un suras in tramvai, o vorba de spirit, o gluma buna spusa tare...sunt mici jocuri ale adultilor, pe care le uitam; de fapt, uitam sa traim, sa ne facem mici bucurii, noua si celor din jur.
proletari din toate tarile....jucati-va; viata e prea scurta uneori:)
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un subiect promiţător!
RăspundețiȘtergereiar tu...ai ales sa te joci cu un bloog. hm...imi suna cunoscut.
RăspundețiȘtergereNimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.G.Vieru
RăspundețiȘtergereAMIN
RăspundețiȘtergerePromit sa ma joc...
RăspundețiȘtergereToate jocurile pornesc de la o prima regula:
RăspundețiȘtergereDaca intri in joc trebuie sa joci.
Daca stai in joc fara sa te implici, gandind ca jocul in sine te va duce la rezultatul dorit, in cele din urma lucrurile se vor intoarce impotriva ta.
ar mai fi si reversul, anonimule...atunci cand intri in joc prea adanc si nu mai vrei sa iesi spre realitate, ca un copil care asculta o poveste si atunci cand se termina, mai vrea una...si inca una....si inca una...si inca...
RăspundețiȘtergere